LA PLECAREA UNUI VREDNIC FIU AL NEAMULUI ROMÂNESC…

La plecarea unui vrednic fiu al neamului românesc…

În ultima zi a lunii decembrie 2014, pământul Malovățului a învelit ca o mamă trupul neînsuflețit al celui ce a fost Prof. Univ. Dr. Ing. Ion Popescu. S-a născut în familia numeroasă a lui Alexandru și a Verginei Popescu din Malovăț, la 24 aprilie 1936. Și-a început lungul drum al învățăturii la Școala din Malovăț(1940-1947), a continuat la Liceul „Traian” din Tr. Severin (1947-1954), apoi la Facultatea Tehnico-economică, Secţia Industria Construcţiilor de Maşini (1954-1959) din București, obținând statutul de inginer; Facultatea de Economie (1964-1967), obținând statutul de economist. Au urmat imediat studii post-universitare printr-un master în ştiinţe economice (1967-1969) și un altul în ştiinţe politice(1975). Toate aceste strădanii au fost încununate de un doctorat în economie (1968-1970).

Nu au întârziat recunoașterile academice interne: Profesor titular şi Prorector Universitatea „Spiru Haret”; profesor asociat Universitatea „Politehnica” Bucureşti, Cercetător ştiinţific principal la Institutul Român pentru Studii Internaţionale; Membru al Fundaţiei „România de Mâine”; Membru al Societăţii Române pentru Inginerie şi Management Industrial; Membru al Asociaţiei Generale a Economiştilor din România; Membru al Asociaţiei Generale a Inginerilor din România; Membru al Uniunii Ziariştilor din România; Nominalizat în „Dicţionarul specialiştilor” în ştiinţă şi tehnologie, Editura Tehnică – Bucureşti, ediţia I, vol. II. Nici recunoașterile internaționale nu s-au lăsat așteptate: Director general adjunct al „International Biographical Centre” of Cambridge-England; Membru al Academiei Mondiale de Cibernetică de la Lugano, Elveţia; „Diplomă de merit” pentru contribuţii la dezvoltarea ştiinţei şi învăţământului, a colaborării universitare internaţionale, acordată de I.B.C. Cambridge – England; Nominalizat în ediţia a 26-a a „Dicţionarului Biografic Internaţional” de la Cambridge – Marea Britanie; „Om internaţional al anului” universitar 1997-1998, titlu conferit de Institutul Biografic Cambridge I.B.C. – Marea Britanie şi de Institutul Biografic American (A.B.I, S.U.A.); Membru al Comitetului de Avizare a Cercetării din I.B.C. – Cambridge, Marea Britanie, şi A.B.I. – S.U.A. A ocupat funcții dintre cele mai înalte în viața științifică, politică și socială: inginer-cercetător, şef secţie la Institutul de Cercetări şi Studii Energetice, Bucureşti (1959-1962): publicist şi lider al tineretului din România (1962-1971); consilier, director adjunct, director, ministru consilier la Ministerul Afacerilor Externe (1971-2000); asistent, lector, conferenţiar, profesor universitar asociat la Universitatea „Politehnica” Bucureşti; profesor titular, şef de catedră, decan, prorector la Universitatea „Spiru Haret” din București.

Roadele studiilor și experienței sale științifice și didactice au fost fixate în peste 100 comunicări ştiinţifice la sesiuni şi simpozioane interne şi internaţionale, în peste 30 studii şi analize, note de curs pentru pregătirea universitară şi post-universitară; peste 30 de volume apărute în edituri româneşti de prestigiu, peste 200 articole şi reportaje publicate în mass-media, cât și în 6 invenții brevetate de OSIM.

Spațiul nu ne permite să menționăm aici toate titlurile acestor lucrări, ci doar titlurile cărților: Popescu Ion ş.a., Educaţia adulţilor, Editura Politică, Bucureşti, 1968, pag. 386; Popescu Ion ş.a., Tânăra generaţie a României, Editura Politică, Bucureşti, 1969, pag. 328; Popescu Ion, Dialogul ştiinţă-producţie, Editura IDT, Bucureşti, 1970, pag. 213;Popescu Ion, Tineretul şi revoluţia ştiinţifică-tehnică, Editura Politică, Bucureşti, 1971, pag. 218; Popescu Ion, Sistemul ştiinţă-tehnologie, Academia de Ştiinţe Social-politice, Bucureşti, 1972, pag. 276; Popescu Ion, Turcu Edmond, Energia, încotro?, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1973, pag. 312; Popescu Ion ş.a., Sisteme informatice pentru conducere, Institutul Politehnic, Bucureşti, 1974, pag. 326; Popescu Ion, Teorie şi practică în analiza sistemelor de conducere, vol. I: Evaluarea sistemelor, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1976, pag. 354; Popescu Ion, Organizarea sistemelor de producţie, Institutul Politehnic, Bucureşti, 1976, pag. 421; Popescu Ion ş.a., Sisteme informatice şi analiza activităţii întreprinderilor, Editura INID, Bucureşti, 1977, pag. 314; Popescu Ion, Moţoc Ion, Autobuze cu motoare diesel-orizontale, Editura Tehnică, Bucureşti, 1978, pag. 397; Popescu Ion, Eficienta sistemelor de producţie, Editura Tehnică, Bucureşti, 1979, pag. 317;Popescu Ion, Optimizarea sistemelor de conducere, Academia de Ştiinţe Social-politice, Bucureşti, 1980, pag. 419; Popescu Ion, Teorie şi practică în analiza sistemelor de conducere, vol. II: Proiectarea sistemelor, Editura Scrisul Românesc, Craiova 1981, pag. 367; Popescu Ion ş.a., Tehnologii neconvenţionale, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1982, pag. 336; Popescu Ion ş.a., Introducere în fundamentarea deciziei, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983, pag. 318; Popescu Ion, Rădulescu Dorin, Modelarea sistemelor de producţie, Editura Tehnică, Bucureşti, 1986, pag. 308; Popescu Ion, Teorie şi practică în analiza sistemelor de conducere, vol. III: Optimizarea sistemelor, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1987, pag. 468; Popescu Ion, Hoinar prin Europa – note de călătorie, Editura Topaz, Bucureşti, 1995, pag. 296; Popescu Ion ş.a., Optimizarea consumului de combustibil, Editura Tehnică, Bucureşti, 1996; Popescu Ion, Paradigme ale progresului social-economic, vol. I: Cercetări de econometrie, Editura Fundaţiei „România de Mâine”, Bucureşti, 1998, pag. 315; Popescu Ion, Paradigme ale progresului social-economic, vol. II: Studii despre tendinţele globale, Editura Fundaţiei „România de Mâine”, Bucureşti, 1999, pag. 298;Popescu Ion, Paradigme ale progresului social-economic, vol. III: Studii despre problemele specifice tineretului, Editura Fundaţiei „România de Mâine”, Bucureşti, 2000, pag. 342; Popescu Ion, Certitudine şi risc în tranziţia economică, Editura Eficient, Bucureşti, 2000, pag298.;Popescu Ion ş.a., Noua economie şi societatea informatională,Editura Mondo Ec, Craiova, 2001, pag. 325; Popescu Ion ş.a., Previziunea – premisa dezvoltării durabile,vol. I: Baze teoretice şi metodologice,Editura Fundaţiei “România de Mâine”, Bucureşti, 2001, pag. 418; Popescu Ion ş.a., Previziunea – premisa dezvoltării durabile,vol. II: Aplicaţii – studii de caz, exemple numerice, Editura Fundaţiei “România de Mâine”, Bucureşti, 2002, pag. 307; Popescu Ion ş.a., Gândirea prospectivă în Administraţia Publică, Editura Eficient, Bucureşti, pag. 347; Popescu Ion, Legendă şi adevăr, Editura Roza Vânturilor, Bucureşti, 2002, pag. 234; Popescu Ion, Tendinţe şi valori în cunoaşterea şi orientarea viitorului, Ed. Fundaţiei “România de Mâine”, Bucureşti, 2002, pag. 186.

Invențiile sale se pot înscrie la loc de cinste în rândul cuceririlor tehnicii moderne: Freză cu vidia încastrată radial, brevet nr.1037 din iulie 1961; Matriţă pentru garnituri la pompele de noroi, brevet nr.8043 din iunie 1962; Sondă pentru stabilirea direcţiei de permeabilitate a lichidelor, brevet nr.9012 din octombrie 1962; Macara radială pentru greutăţi mici şi mijlocii, certificat nr.9621 din februarie 1963; Dispozitiv pentru extragerea plăcutelor vidia , certificat nr.10012 din mai 1963; Braţ telescopic pentru determinarea adâncimilor de forare în rocă dură, certificat nr. 10621 din octombrie 1963.

Era prezent în presa științifică, dar și în mass-media și cuvântul său era căutat și ascultat. Muncea mult. Era în stare să stea la masa de lucru de dimineața până seara și de seara până dimineața. Chiar și când venea la tratament, la Băile Herculane, se ,,blinda” cu cărți, cu fișe, cu caiete, fiindcă avea mult, foarte mult de făcut. Când avea posibilitatea, venea cu plăcere în satul natal. Era o bucurie să stai de vorbă cu dânsul. Parcă te citea și înțelegea ce te interesează și despre aceea vorbea. Era în stare să alcătuiască discursuri de ore întregi în mod spontan, pe baza imensului bagaj de cunoștiințe adunate de-a lungul vieții. Te cucerea cu vorba caldă, blândă, cu modestia care-l caracteriza, cu cunoștiințele sale vaste. Povestea frumos și avea ce să povestească despre cele petrecute în țară și străinătate. Cunoscuse multă-multă lume. Își dorea să scrie într-un viitor oarecare o carte autobiografică, intitulată Prinț și cerșetor sub trei dictaturi. Ar fi fost un adevărat document de epocă!

Ion Popescu a fost fiul satului Malovăț, care s-a ridicat cel mai sus dintre toți consătenii săi pe scara socială, profesională, politică și intelectuală. Peste tot și-a reprezentat originile cu cinste, demnitate și competență.

Planuri avea pentru șapte vieții, dar la un moment dat inima n-a mai putut să țină pasul unui asemenea ritm de viață și de muncă. După câteva săptămâni de luptă cu viața, cu moartea, ochii lui Ion Popescu s-au închis pentru totdeauna, cu părerea de rău că mai avea multe de făcut, multe de scris.

A ales încă din timpul vieții un locșor în cimitirul satului natal, alături de părinți, de frați, de rude și a lăsat cu limbă de moarte că atunci, când va fi să fie, să-l aducă în Malovăț și să-l așeze alături de cei pe care i-a iubit, dar nu a avut niciodată timp suficient ca să stea cu ei de vorbă, așa cum ar fi dorit. Nu și-a construit cavou, ci a vrut să fie învelit doar în pământul de acasă. Pe ultimul drum l-au însoțit un mare număr de consăteni.

SURDA: http://www.ziarulnatiunea.ro

Reclame
Acest articol a fost publicat în IN MEMORIAM. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s