LA MULŢI ANI, DOMNULE ION MĂLDĂRESCU!

  LA MULŢI ANI, DOMNULE ION MĂLDĂRESCU!

Ion-Maldarescu-0În articolul „Profesorul Gheorghe Buzatu- regretatul meu prieten şi mentor”, publicat pe portalul ” Secretele Istoriei…”

http://mazarini.wordpress.com/2014/01/11/profesorul-gheorghe-buzatu-regretatul-meu-prieten-si-mentor-i/

http://mazarini.wordpress.com/2014/01/11/profesorul-gheorghe-buzatu-regretatul-meu-prieten-si-mentor-ii/

http://mazarini.wordpress.com/2014/01/18/profesorul-gheorghe-buzatu-regretatul-meu-prieten-si-mentor-iii/

şi preluat de mai multe mijloace de informaţii, menţionam:

„Prin  intemediul internetului, mentorul meu îmi trimitea tot felul de documente şi materiale inedite, pentru uz personal, cărţi electronice şi alte lucrări interesante pentru un specialist. Datorită acestui Mare Istoric am aflat şi cunoscut pe minunaţii:  Alexandrina Ioniţă, Ioan Scurtu, Ion Măldărescu, Corneliu Ciucanu,Victor Roncea, Mihai Retegan  şi alţii.”

Domnul Ion Măldărescu cu prietenul nostru regretatul savant Gheorghe Buzatu
Domnul Ion Măldărescu cu prietenul nostru, regretatul savant Gheorghe Buzatu

Despre distinsul cărturar şi enciclopedist Ion Măldărescu aflasem de la domnul Gheorghe Buzatu, căruia profesorul îi purta un respect deosebit numindu-l”un Mare Român”. Erau prieteni buni nu ştiu de cât timp, era o prietenie bărbătească bazată pe stimă reciprocă, dragoste de Ţară, ambii deţinând o încărcătură energetică majoră având intenţia de a schimba lucrurile spre bine.Tot regretatul savant m-a îndemnat să citesc periodic prestigioasa revistă din net www.art-emis.ro la apariţia căreia publicistul şi scriitorul Ion Măldărescu îşi aduce zilnic un aport considerabil nu numai cu peniţa, ci şi cu sufletul şi inima. Ceva mai târziu, după ce citisem o sumedenie de materiale, semnate de Ion Măldărescu, dar şi de ceilalţi colaboratori ai acestei reviste excepţionale, am înţeles, că acest bărbat într-adevăr este un Mare Român şi depune un efort considerabil pentru restabilirea adevărului istoric, pentru educaţia tinerei generaţii în spiritul dragostei faţă de Neam şi a tot ce-i românesc în lumea asta.

Tăioasele articole ale domnului Ion Măldărescu fac faţă cu brio concurenţei sănătoase de creaţie cu ceilalţi autori şi materiale publicate pe paginile revistei art-emis.ro

Apreciind înalt calitatea impecabilă a materialelor publicate, în scurt timp am început să-mi doresc, ca unele articole ale mele să vadă lumina zilei anume în revista nominalizată. Se pare că bunul meu prieten, Domnul Ion Măldărescu mi-a ghicit gândul şi într-una din zile mi-a expediat un mesaj la e-mail în care se prezenta din partea profesorului Buzatu, care m-a recomandat domniei sale drept o sursă de articole documentare bune pentru a fi publicate pe paginile prestigioasei reviste. În acelaş mesaj, Domnul Măldărescu solicita  un material mai recent cu dreptul să aleg singur subiectul.

Am făcut acest lucru şi în scurt timp a apărut articolul semnat de mine în revista art-emis.ro mult mai bine îngrijit şi ilustrat decât originalul, motiv de a înţelege că la capitolul redactare mai am de învăţat de la distinsul scriitor. Apoi au urmat alte articole documentare, care mi-au consolidat numele de istoric arhivist şi publicist, primind de la colegii mei de breaslă, cunoscuţi şi necunoscuţi, felicitări şi cuvinte de laudă şi mândrie.

Pentru a-i prezenta poziţia Domnului Ion Măldărescu faţă de cele ce se întâmplă în Ţară şi lume, poziţia unui cetăţean român, cu un intelect avansat şi o inteligenţă mai rar întâlnită, cu o pregătire şi experienţă profesională strălucită, cred că este de ajuns să pun la dispoziţia cititorului nostru un fragment dintr-un interviu realizat de una din cele mai cunoscute ziariste Doamna Maria Diana Popescu cu ceva timp în urmă:

MDP: Dar sintagma intrarea României în U.E. Nu-i cumva o altă formă de servilism la o postmodernă „Înaltă Poartă”?

Ion Măldărescu: Din păcate este vorba de ceva mult mai serios. Asistăm la transformări radicale şi bulversante pe toate planurile: economic, social, juridic, tehnologic, politic, procese în care societatea românească pare a fi lipsită in totalitate de reperele fundamentale care valorizează persoana umană, o protejează şi îi conferă demnitate.

În opinia mea, deosebirea dintre expansiunile Imperiului Roman, Campaniile lui Napoleon Bonaparte, blitz-krieg-ul celui de-al doilea război mondial şi extinderea Uniunii Europene constă doar în modalitatea de abordare. Scopul este identic: crearea imperiului european sau, dacă doriţi o exprimare „modernă”, a unui superstat european. El face parte din programul globalizării agresive, programul creării de super-state-imperii: EUROLAND-ul – Uniunea Europeana, (NAFTA) North American Free Trade Agreement (Canada, SUA, Mexic) despre care Henry Kissinger spunea ca este: „o piatră de temelie la construirea Noii Ordini Mondiale“ şi a unui similar mamut asiatic, creat in jurul Japoniei.

Înfiintarea lor oficială constituie o altă etapa inevitabila, precursoare a declarării „Statului Planetar”, în care totul va fi controlat, în care nu va mai exista intimitate sau libertate. Noul imperiu va fi condus de superpotentaţii planetei, autoerijaţi intr-un fel de „şefi de familii” şi autoinstalaţi confortabil în fotoliile guvernului mondial (deja existent), sub egida ONU (UN Headquarters) – instrumentul de „oficializare” la nivel planetar.

În privinta servilismului, aveţi dreptate: România a cerşit aderarea la UE, dar a şi ignorat autorităţile de la Bruxelles neezitând, să se prosterneze la picioarele Unchiului Sam. (Cele două organizaţii aparent concurente, sunt, în realitate, elemente componente ale aceluiaşi sistem). În contrast cu situaţia de la noi, o tară mică, a avut demnitatea şi curajul să înfrunte colosul, respingând prevederile controversatului Tratat de la Lisabona. Lecţia de verticalitate a Irlandei, de ea este vorba, nu a căzut bine şi de aceea se doreşte ascunsă „sub pres”.

MDP: Ne ia, încetul cu încetul, in primire şi globalismul pan-american, alt Big Brother. Mai e ceva de făcut?

Ion Măldărescu: Întrebarea dvs. se mulează perfect pe subiect. Personal, nu agreez sintagma – „Big Brother” – mediatizată, aplicată şi mâzgâlită prea des şi total neadecvat, cu inspiraţii „grafitti”. Candva ne plăcea să ne mândrim cu Franţa – „sora mai mare” a României, dar asta a fost însa demult, acum… Atunci aveam o „soră” mai mare, astăzi avem un „frate” mai mare… Astăzi nu numai ca dansăm dupa cum ne cânta “orchestra” Ocultei Big Brother, dar mai arboram si o grimasă tampa…

Globalizarea înseamnă, pierderea identitaţii personale şi geografice, anularea suveranităţii naţionale, spalarea creierelor şi imprimarea unei noi ideologii în scopul dominării, a conducerii lumii, cu forţa, de către unica putere: GUVERNUL MONDIAL.

De „luarea în primire” putem vorbi „la trecut”. Din păcate, dupa 1989, cu ajutorul „vatraielor” autohtone, tăvalugul globalizarii a adus deja România in pragul falimentului, oferind condiţii optime dezastrului şi „viitorului globalizat” al omenirii.”

După cum aţi putut observa Domnul Ion Măldărescu este un bărbat neînfricat al Neamului Românesc, care spune lucrurilor pe nume, fără a se teme de urmări prin care au trecut regretaţii: Dumitru Matcovschi (pe care medicii din România l-au „adunat bucăţică cu bucăţică”), Ion şi Doina Aldea-Teodorovici, Grigore Vieru, Nicolae Costin, Gheorghe Buzatu şi alţii.

Mai mult ca atât, bunul meu prieten se trage dintr-o Familie nobilă, care a avut un cuvânt greu ( uneori hotărâtor) de spus în toate perioadele istorice de existenţă. În acest context vreau să aguc la cunoştinţa cititorului o scurtă informaţie culeasă de pe net despre Domnul Ion Măldărescu:

„Sărbătorim la 19 februarie pe Ion Măldărescu, unul din diplomaţii culturii româneşti prin excelenţă, istoric, patriot, intelectual de valoare incontestabilă, apărător al istoriei şi tradiţiilor spirituale româneşti, a cărui biografie este partea cea mai valoroasă a conştiinţei sale. Ion Măldărescu, cel care trăieşte cu responsabilitatea omului superior este descendent al unei obîrşii de notabilă nobleţe istorică – Cula Măldăreşti – urmaş al boierilor Măldăreşti: al lui Nan Paharnicul, al căpitanului din oastea lui Mihai Viteazul –Tudor Maldăr – al colonelului-luptător în Războiul de Independenţă de la 1877, Gheorghe Măldărescu şi al celor de după ei, ctitori de lăcaşe bisericeşti şi locuri de preumblare culturală publică, dar şi al neobositului jurnalist Dumitru Măldărescu, tatăl său – martor la încrucişarea şi derularea unor importante contexte istorice. Ion Măldărescu este consilier editorial al revistei Agero din Stuttgart, Germania şi preşedinte al Societăţii culturale ART EMIS.”

Sunt mândru de prietenia acestui Patriot curajos, acestui intelectual adevărat cu ramificaţii adânci şi sănătoase în istoria noastră strămoşească, care este un exemplu  viu pentru generaţia în creştere.

Din partea familiei mele şi a tuturor cititorilor revistelor Art-Emis şi Agero  din Basarabia îl felicităm pe Domnul Ion Măldărescu, acest diplomat al culturii româneşti prin excelenţă, cu ziua naşterii, dorindu-i Sănătate, Dispoziţie, Inspiraţie şi Noi Realizări ! LA MULŢI ANI PRIETEN DRAG !

Alexandru Moraru (mun. Chişinău)

Cu această frumoasă ocazie, soţia mea, poeta şi publicista Maria Botnaru a scris o poezie dedicată omagiatului (se publică în premieră absolută):

13 IUNIE 2013 BIBLIOTECA RM.V (88)

MAESTRE, ION MĂLDĂRESCU!

Pentru a-ţi spune păsul, azi timpul îl opresc
Şi fruntea în cununi de lauri cruzi proptesc,
Cu zurgălăi voioși, sunând în marş regal,
Umplea-voi a ta casă cu versul meu, banal.

De floarea primăverii storc lan de frăgezime,
De fân abea cosit culeg aleasă prospeţime,
La rădăcini de ani presor belşug tomnatic
Şi-n iarnă-ţi zugrăvesc tablou de vis, romantic.

Un suflet oropsit din fărdelegi de lege,
O voce răguşită din nedreptăţi de stat,
Tribun ce n-a ratat un adevăr să-nchege,
Român ce pentru Neam o viaţă a luptat.

Eşti astăzi mai sfătos decât povaţa lumii,
Lumină şi căldură cu ochi senini înalţi
Şi ca un far emani din bunătatea humii,
Şi sufletul se-îneacă în dragoste de fraţi.

Nu te cunosc… doar scrierile-s tunet,
Ce până-n Basarabia răsună cadenţat,
În zilele sinistre, când nedreptăţi sparg cuget,
Cu vorba ta m-acopăr, să nu fiu despicat.

Vreau să-ţi îmbrace Ţara cununi de lăcrămioare
Şi-întreg Râmnicu Vâlcea să fie-n triluri inundat,
Dar uite nedreptatea rea e lacomă şi doare:
Sunt veneraţi doar hoţii ce-s demnitari de stat.

Cu cer de primăvară înseninez pridvorul
Şi sănătăţi de cremene înşir pe anii aşteptaţi,
Pe cele două maluri te-ascultă-întreg poporul
Şi pe mulţi ani, Maestre, să ne-auzim de fraţi!
19 februarie 2014           Maria Botnaru

SURSA: http://www.mazarini.wordpress.com

Reclame
Acest articol a fost publicat în BIOGRAFII ALE ISTORICILOR CELEBRI, DOCUMENTE DE ARHIVĂ, LUPTA PENTRU ADEVĂR, MARI ISTORICI. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s